Bioenergia duduii care masează cu sânii, simbol al utilităţii dezbaterii despre reformă ť Editorial ť Observator

Editorial (archivă)

Bioenergia duduii care masează cu sânii, simbol al utilităţii dezbaterii despre reformă

Andrei Ando, 30 iunie 2008 04:29

Asociaţia Pro Democraţia a organizat la Arad o dezbatere despre nevoia de reformã constituţionalã în România. Care reformã? Care Constituţie? Sunt elemente pe care nimeni nu le respectã, de care nimeni nu ţine cont în ţara noastrã. Reformele româneşti ascund de regulã interese de grup, în vreme ce de la cel mai înalt nivel ni se demonstreazã cã “legea fundamentalã” este un document derizoriu, pe care şeful statului îl poate sfida cu mândrie.

Are dreptate Pro Democraţia atunci când sesizeazã cã e nevoie de o schimbare în societatea româneascã. Dar, pentru Dumnezeu, nu de o schimbare de formã şi, mai ales, nu de poveşti despre cum ar trebui sã funcţioneze o societate idealã! Nu de cuvinte frumoase, inteligent înşirate, dar despre care toţi ştim cã nu vor produce niciun efect!

România nu are nevoie neapărat de legi noi, ci de respectarea legilor existente. Marea durere a acestei naţiuni este încălcarea cu seninătate, şi chiar obstinaţie, a oricăror norme juridice sau de conduită, începând cu cei mai importanţi miniştri şi parlamentari (vă amintiţi cum a votat premierul fără buletin, sau cum a minţit preşedintele referitor la casa din Mihăileanu?!) până la omul străzii (cu câtă voluptate profită românul de faptul că nimeni nu îl trage la răspundere dacă îşi lasă maşina parcată pe trecerea de pietoni...) . România are nevoie de o clasă politică responsabilă, nu de politicieni trimişi în judecată pentru furt, abuz sau corupţie, şi care în ciua tuturor evidenţelor care îi incriminează au tupeul teribil să arate pe alţii cu degetul, să se considere atacaţi atunci când sunt confruntaţi cu faptele pe care le-au săvârşit. România are nevoie de o schimbare de atitudine a românilor: de mai multă implicare, de responsabilitate, de cinste, de atenţie la detalii, de omenie, de bun simţ. Are nevoie de lideri sinceri şi capabili, debarasaţi de stigmatul răului mai mic, şi care să nu mai fie aleşi sentimental, după criteriul „îl vreau pe ăsta că e om de viaţă” sau „râde ca un cioban, deci e aproape de omul simplu”.

România are nevoie de principii şi, mai ales, de respectarea principiilor.

Să discutăm la Arad despre reforma constituţională mi se pare la fel de ineficient ca şi cum am încerca să vindecăm cancerul cu bioenergia duduii care spune în Vând şi Cumpăr că este singura din Arad care masează cu sânii. Eu, unul, sunt sătul de comitete de iniţiativă, grupuri de acţiune, studii şi parametri, indicatori şi prezentări power-point care în afara unei şuete, la o cafea, nu rezolvă nimic. Şi, la drept vorbind, dincolo de bifarea unei acţiuni cu public, ce le aduce nişte bani de la o fundaţie străină, sunt convins că nici organizatorii nu şi-au propus să rezolve nimic!

Vor fi, desigur, câţiva idealişti care vor răspunde convocării societăţii civile locale şi nişte oameni ce vor condamna neimplicarea noastră în problema spinoasă a reformei constituţionale, a argumentelor pro şi contra regândirii raporturilor dintre instituţiile politice româneşti, a dimensiunii constituţionale a regionalizării. Să îmi fie cu pardon, dar eu toate aceste teme şi dezbateri le consider bune de nimic. Ca arădean, mă preocupă mai degrabă poziţia societăţii civile faţă de lipsa opoziţiei din municipiu şi judeţ, faţă de cenzurarea consilierilor municipali, prin promovarea unui regulament de şedinţă şmecheresc, faţă de problemele din oraşul meu, de pe strada mea. Mă interesează în primul rând problemele arădene, care pot fi influenţate (de) la nivel local. Nu de enunţuri la modul general ducem lipsă şi nu de cadru academic de dezbatere. De astea suntem chiar sătui. Discuţiile de cafenea ale Pro Democraţia, la Arad, despre Constituţie, reformă şi regionalizare îmi creează un singur sentiment: nedumerire. Cui folosesc?...