Joi, 04.12.2008

Arad, 7 °C

1 EUR = 3.84 Lei

1 USD = 3.04 Lei

Observator.info

După mai bine de doi ani în arest preventiv, omul de afaceri Emil Sigmeth este pus în libertate. Două lucruri sunt curioase aici: de ce procesul lui Sigmeth durează de atâta timp, respectiv cum de nu s-a putut obţine în acest răstimp condamnarea acestuia, în condiţiile în care procurorii şi poliţiştii l-au proclamat cel mai mare mafiot al Aradului, la vremea respectivă, pictându-l ca pe unul dintre cei mai periculoşi oameni din România. Sechestrare, tortură, spălare de bani sunt numai câteva dintre grozăviile de care este acuzat omul de afaceri, pe care justiţia l-a reţinut în arest doi ani, dar nu a fost în stare să îl dovedească nici acum...

Întrebările care preocupă opinia publică sunt: Ce a motivat reţinerea lui Sigmeth atâta vreme?! Cum a putut un om (împreună cu mai multe persoane din jurul său) să fie ţinut după gratii câţiva ani, fără să fie condamnat timp de ani de zile, într-un stat de drept?! Eliberarea din arest înseamnă că Emil Sigmeth nu este vinovat de infracţiunile de care e acuzat?

Eliberarea lui Emil Sigmeth este o normalitate, din punct de vedere al justiţiabilului. Nu poţi lungi un proces la infinit, până când inculpatul ajunge să îşi execute pedeapsa anticipat... Indiferent de faptele de care este acuzat, este inuman să ţii un om în arest preventiv timp de doi ani, fără să fii capabil să îl condamni! Insist pe termenul „arest preventiv”, pentru că acesta înseamnă că există probe care constituie indicii temeinice că inculpatul este vinovat. Or, dacă în cazul Sigmeth au existat într-adevăr indicii temeinice că avem de-a face cu un grup infracţional periculos şi vinovat, atunci cei care nu au fost în stare să îl condamne încă sunt la fel de vinovaţi ca grupul însuşi, care încet-încet revine pe străzile Aradului!

În cele din urmă, în privinţa vinovăţiei sau nevinovăţiei grupului Sigmeth se poate pronunţa, numai justiţia. Este o anomalie a sistemului judiciar: de ce durează un proces atât de mult - un proces în care există probatoriu, există martori încă din primul moment?! Chiar dacă acum omul de afaceri este pus în libertate, nu înseamnă că a fost şi absolvit de răspundere penală, aşa cum, de altfel, nici anchetarea sa nu înseamnă implicit că este infractor. Este însă de remarcat un lucru important: până la pronunţarea hotărârii judecătoreşti definitivă şi irevocabilă operează prezumţia de nevinovăţie (organul de urmărire penală este obligat să îi probeze vinovăţia, iar nu inculpatul nevinovăţia sa) - asta înseamnă că toţi oamenii lui Emil Sigmeth, cu el în frunte, sunt în acest moment negustori cinstiţi...

Indiferent de deznodământul acestui caz, în ce mă priveşte, rămân la ideea pe care am mai enunţat-o anterior: Emil Sigmeth nu a fost atât de periculos, cât a fost de incomod, la un moment dat. Politic a fost protejat şi tot politic s-a ordonat şi executarea lui, din două motive: Afacerea Parktronic, pe care a patronat-o, şi ziarul Informaţia Aradului, pe care l-a înfiinţat, şi care i-a creat cele mai mari deservicii în raport cu adversarii săi. Oameni cu care Sigmeth a stat la masă şi care au beneficiat de avantaje din partea lui i-au pus cătuşa pe mână - şi la sensul propriu, şi la figurat...

Eliberarea lui Emil Sigmeth poate fi un semnal că suntem aproape de pronunţarea unei sentinţe. Sau, dimpotrivă, că justiţia a intrat într-un impas în ceea ce îl priveşte; nu are elemente noi cu care să îl incrimineze, iar cele vechi nu sunt suficiente să îl mai ţină închis. Vom afla asta, probabil, încă în luna iulie, la următorul termen de judecată. Indiferent dacă Sigmeth ajunge să fie achitat sau condamnat, faptul că a fost ţinut în arest preventiv doi ani, deşi se vorbea în termeni foarte clari despre culpa sa, îl transformă, din „pericol public”, în victimă a unui sistem judiciar care funcţionează în viteza întâi, atunci când tocmai nu se turează degeaba, pe loc. Şi aruncă un stigmat asupra justiţiei: o justiţie care lasă impresia că se poate juca cu libertatea omului şi cu reputaţia sa, când şi cum doreşte, chiar şi în condiţiile în care ani de zile nu reuşeşte să demonstreze ceea ce clamează cu fermitate - vina celui pe care îl izolează de societate şi îl distruge moral şi financiar.