Observator.info

Aflaţi sub tirul presei teleghidate, dar şi sub presinea sindicatelor şi a populaţiei, care au reacţionat in corpore vehement în urma măsurilor anti-criză, PDL-iştii s-au intimidat şi s-au blocat politic. Nu numai că nu au încercat să răspundă la atacurile, de cele mai multe ori politicianiste şi lipsite de argumente ale opoziţiei, ci unii au început să se delimiteze de guvernul Boc şi să lanseze ideea năstruşnică potrivit căreia una e guvernul şi alta e partidul.

Cum se explică această stare de lucruri în rândurile PDL? Niciun guvern post-decembrist nu a mai fost pus în situaţia de a lua măsuri atât de drastice în direcţia populaţiei pentru a salva ţara din colaps economic. Niciodată după revoluţie bugetul nu a fost încărcat cu atâtea cheltuieli generate atât de criză, dar şi de iresposabilitatea şi lipsa de viziune a partidelor care au guvernat ţara. Iar cea mai mare iresponsabilitate este a PNL care a crescut nejustificat cheltuielile bugetului de stat. Ce-i drept, în cei doi ani când a guvernat singur, PNL a fost şantajat mereu de PSD care a cerut tot timpul creşterea cheltuielilor sociale, chipurile, aceasta fiind politica unui partid social-democrat, iar liberalii au uitat că principiul de bază al liberalismului este munca, de-abia mai apoi vine şi partea socială a problemei. De fapt, toate pomenile sociale au fost generate de campania electorală.

Aflându-se faţă în faţă cu falimentul statului, pentru a salva situaţia, PDL a recurs la măsuri nepopulare. Indiferent ce măsuri s-ar fi luat, cineva ar fi fost nemulţumit. Niciodată, nimeni nu poate mulţumi pe toată lumea. Iar PDL nu face excepţie de la regulă.

Ce li se poate reproşa PDL-iştilor? Li se poate reproşa faptul că nu au avut atitudine politică fermă. Cel care şi-a asumat riscurile politice şi a dat dovadă de curaj şi atitudine politică a fost Traian Băsescu. Nu sunt neapărat un simpatizant al lui Traian Băsescu, dar apreciez curajul lui politic în situaţia dată. Însă oricât ar încerca preşedintele să atragă nemulţumirile populaţiei înspre sine, nu va reuşi să absolve guvernul de responsabilitate. Mulţi nu ştiu sau se prefac că nu ştiu că preşedintele nu are prerogative executive decât foarte limitate. Guvernul este cel care are prerogative executive, el răspunde de toate hotărârile pe care le dă, bune sau proaste, cum or fi ele. Prin urmare, guvernul nu poate băga capul în nisip ca struţul şi să se disculpe de orice vinovăţie.

Există incoerenţă în guvernare, generată de lipsa de comunicare între ministere şi premier. Există bâjbâieli şi bâlbâieli în a găsi soluţiile cele mai bune pentru ieşirea din criză şi chiar când sunt promovate, aceste soluţii nu pot fi puse în practică. Sistemul generat de clasa politică e de aşa natură, încât încercarea de a schimba lucrurile se loveşte de numeroase piedici. Problema cea mare a guvernului nu e de a găsi soluţii, ci de a le pune în aplicare. În această direcţie guvernul ar trebui să aibă o atitudine fermă şi să nu conducă ţara după ce se discută la televizor.

Dar cred că cel mai important este ca membrii PDL să fie solidari cu guvernul. Nu zic să nu critice greşelile guvernului pentru că au ce critica, dar obligaţia membrului de partid este să discute toate acestea în interior, într-un cadru organizat. Guvernul, la rândul lui, trebuie să consulte specialiştii din partid şi nu numai, iar deciziile trebuie luate în urma acestor consultări. Eventual, să consulte toată conducerea politică a partidului. Ar mai fi o întrebare: are partidul specialişti? Şi alta: s-au implicat în guvernare? Şi nu în ultimul rând: le-a cerut cineva s-o facă?

Am observat că destui PDL-işti cu funcţii mai mari sau mai mici, încearcă să se delimiteze de guvernare. Este aceasta o atitudine politică ce aminteşte de fuga şobolanilor de pe corabia aflată în pericol de a se scufunda. Aceşti politicieni fac o mare greşeală: ei nu se pot delimita de guvernare pentru că nu-i delimitează nici populaţia. PDL-iştii, unii, încearcă să fugă de responsabilitatea propriei guvernări, aşa cum au fugit şi liberalii şi PSD-iştii de responsabilitatea guvernărilor anterioare, guvernări care au contribuit în mare măsură la starea de criză a României din prezent.

Un politician onorabil are o atitudine responsabilă. Nu este cazul majorităţii politicienilor români.