POTCOAVE DE CAI MURIBUNZI

Editorial (archivă)

Anton Ilica, 20 noiembrie 2008 04:31

Nu ştiu care filosof antic afirma că oamenii sunt alcătuiţi unii din aur, alţii din argint şi ceilalţi din fier, iar, în funcţie de genetica lor, sunt meniţi să decidă, să organizeze sau să-i servească pe alţii. Astăzi, zicem noi, când indivizii înzestraţi pentru decizii nu se implică, lăsând această atribuţie pentru lichele şi şarlatani, acest lucru nu miroase a bine. De atâta vreme, se aşteaptă limpezirea apelor, tulburate de o revoluţie – lovitură de stat, de atâta timp sperăm într-o normalizare socială, şi, iată, că lumea noastră cea europenizată rămâne întoarsă pe dos.

Parlamentul e (şi va fi) ocupat de indivizi fără însuşiri, folosindu-şi „puterea” pentru sine, după ce sloganurile electorale îi recomandau drept „servanţi” ai comunităţii. „Vă dau”, „vă fac”, „vă satisfac” sunt ofertele verbale de la microfoane colorate, rostite cu neruşinare şi cu tupeu, care, ştim, că sunt grosiere şi mincinoase rânjete electorale. Le pasă lor, întrebăm, că doar un sfert din cetăţeni participă la viaţa politică, iar restul suportă cu lehamite spectacolul jalnic al discursurilor, afişelor şi mitingurilor politice!? Le pasă lor, politicienilor, că sunt oameni care „crapă”, iar ei risipesc culori portocalii pe afişe animate pe fiecare stâlp ori gard, sau pe banere pe care unii suportă pe casele lor? Văzând asemenea banere („Noi votăm …) atârnând pe unele case, mi-am reamintit de o secvenţă petrecută în timpul războiului dintre sârbi şi croaţi. Mergând spre litoralul lor adriatic, la dus, toate casele care purtau drapelul sârbesc erau distruse de bombardamentul croaţilor, iar la întors, am constatat că restul caselor cu drapel croat erau acum una cu pământul, victime ale bombardamentului sârbesc. Agresivitatea electorală seamănă cu o agresivitate războinică. Viitorii noştri decidenţi nu mai dispun de niciun dram de respect faţă de ei înşişi. Scaunul parlamentar contează, chiar dacă acesta costă bani, morală, demnitate şi năpârlire.

Am totuşi o curiozitate … paraelectorală. În Piaţa Podgoria, lucrările au afectat „locul” în care Comisia pentru înălţarea Monumentului Unirii, condusă de senatorul fost PRM, poate viitor PD-L, A. Ardelean, în prezenţa preşedintelui Iliescu, a amplasat documentul de temelie al acestuia. (Prin 1939, s-a mai adunat o sumă frumuşică de bani pentru construirea aceluiaşi monument, dar nimeni n-a mai dat de urma contului.). De la îmbrăţişarea podgoreană dintre d-l Iliescu şi d-l preşedinte al Comisiei, s-au mai schimbat alţi preşedinţi de ţară, iar Monumentul arădean al Unirii, iată, şi-a pierdut până şi „piatra de temelie”. Acum avem alt preşedinte, care va fi, probabil, aşteptat cu aceeaşi eşarfă – dar nu albastră, ci portocalie (o combinaţie dintre roşu şi galben) - să facă un spectacol de protocol pentru generosul monument sacru al arădenilor, devenit abureală propagandistică. Acum în prag de alegeri electorale, măştile politice ascund gânduri caragialiene. Avea dreptate filosoful antic: oamenii sunt cum sunt, numai tupeul şi meschinăria îi face altfel. Parcă spuneam la început că societatea noastră e întoarsă pe dos şi că, spre a se cocoţa pe treptele parlamentare, indivizii cu cravate sau eşarfe colorate mint, se umilesc şi-şi consumă neruşinarea pe fotolii generatoare de putere şi bani. Cei care sunt aşa, nu sunt alcătuiţi din metale nobile, ci din fier ruginit, bun pentru potcoava de cai muribunzi.

Comentarii (1)

Darius

la 22 noiembrie 2008 ora 10:18

Monumentul unirii e monumentul RUSINII ARDELENILOR,care au renuntat la civilizatia apuseana pentru desertul tatarilor, pentru a se lasa ocupati de moldoturcovalahi,care au schimbat ocupatia imperiala apuseana pentru ocupatia barbara a valahilor lui Pesches Ciubuc Bastan Bairam Hatir Calabalac si alti asemenea conducatori politici veniti din Turcomoldovalahia.