Editorial (archivă)
printeazatrimite e-mail

Să n-ai reacţie când nu mai e nimic de pierdut…

Sebastian Şiclovan , 18 iunie 2008 04:21

Scriu în timpul meciului, suntem prin minutul 60, e 1-0 pentru olandezi şi e clar că până aici ne-a fost. Nu mai are rost să aştept finalul, pentru că e limpede. Atât de slab am jucat de parcă noi ne-am străduit să le facem lor un cadou, să-i împingem spre sferturile de finală. Sigur e o prostie, nu ne-am dat la o parte din faţa nimănui şi nici n-am urmărit să-i ajutăm pe alţii, numai că atât de tâmpită a fost prestaţia echipei naţionale, încât te apucă toţi dracii. Atât a putut România aseară, de asta a fost în stare împotriva Olandei, a unei echipe bune, dar fără motivaţie. S-a văzut că olandezii evoluează relaxat, le-au lipsit vreo două viteze în joc, numai că s-au concentrat şi ne-au bătut la pas. Iar noi, neinspiraţi, lipsiţi de îndrăzneală, de-o minte limpede, de ritm, de încrâncenare şi tenacitate n-am făcut decât să-i ajutăm. Doamne, ce slab au jucat, dar în tot răul e şi un bine, pentru că la cât de seacă şi previzibilă a fost prestaţia românilor, nu cred că s-a îmbolnăvit cineva de inimă aseară.

Am înţeles că am început partida încrâncenat, în nota obişnuită: prudenţă, spaţii închise, presing, o predispoziţie uneori bolnăvicioasă pentru faza de apărare, pentru a bloca adversarul. În fond, aveam în faţă o echipă inedită a Olandei, jocul ei era necunoscut şi trebuia studiat.  N-am înţeles în schimb de ce din minutul 25, după ce Italia a deschis scorul din penalty în meciul cu Franţa, când era clar că e nevoie de-o victorie, românii au continuat să joace atât de plat. Probabil nu s-ar fi impus, probabil ar fi fost blocaţi, dar măcar rămâneam cu senzaţia că am încercat.  De ce-a fost  nevoie de acelaşi joc sec,          la conservare, de parcă era ceva de pus în oţet în afara unei ratări. Golul încasat de Coupet la Zürich n-a adus plumb doar în ghetele francezilor, ci şi în ale românilor, care nici măcar n-au încercat să-şi schimbe prestaţia. Şutul anemic al lui Contra ori uriaşa ratare a lui Codrea - ce înseamnă să ai un fotbalist complet, de ambele picioare, capabil oricând de execuţii precise în momente delicate! - n-au venit pe fondul unui elan în joc ori a unei schimbări de registru tactic, ci pe fondul unor atacuri poziţionale.

Robben, în prima repriză, şi Van Persie, în cea de-a doua, n-au făcut decât să prefaţeze, prin uriaşele lor ratări, golul lui Huntelaar. Ce diferenţă între golgheterul lui Ajax şi al campionatului olandez, care a punctat la prima ocazie, şi „perechea” Niculae de la noi, care nu reţin să fi avut şut pe poartă în trei meciuri! Conduşi, în condiţiile în care Italia avea deja 2-0 la Zürich, iar Franţa juca fără Abidal, eliminat, românii au fost şi mai slabi. Să n-ai reacţie când nu mai e nimic de pierdut! Păi ce înseamnă asta? E mult spus lipsă de valoare, dar cu siguranţă lipsă de personalitate e. De altfel, aici, la capitolul caracter, mentalitate, nervi tari, stăpânire de sine am pierdut, aşa cum o facem de obicei.

S-a spulberat, sper pentru toată lumea, povestea cu echipa a doua, cu echipa de rezerve a olandezilor. Spuneam şi ieri, spun şi astăzi, e o prostie să crezi că fotbalişti de clasă precum Stekelenburg, Heitinga, Van Persie, Bouma, Huntelaar sau Robben pot compune o formaţie secundă. Pur şi simplu, Van Basten a ţinut, firesc, să-i odihnească pe învingătorii Italiei şi Franţei, aducând în prim-plan o echipă care ar fi jucat la fel bine dacă nu i-ar fi lipsit motivaţia. Asta a fost problema Olandei aseară, motivaţia, care n-a existat cu adevărat, orice s-ar spune, din moment ce calificarea era deja obţinută. Iar când învingi când îţi lipseşte motivaţia, înseamnă că eşti cu adevărat bun.

Sebastian Şiclovan sebastian@observator.info Nu fac parte din categoria celor care consideră că simpla prezenţă la un turneu reprezintă o performanţă în sine. Îmi aduc aminte că de vreo 25 de ani, de când urmăresc fotbal, am tot auzit că nemţii, italienii, francezii, englezii sunt recompensaţi numai după  ce câştigă trofee. La noi continuă să se plătească calificările şi cred că asta spune tot. Ziceam la început că scriu în timpul meciului, pentru că e clară treaba. Chiar acum a înscris Van Persie, a făcut 2-0, iar meciul e gata. Termin şi eu, pentru că m-am enervat.

printeazatrimite e-mail

Comentarii (1)

Mircea H.Tomus

la 18 iunie 2008 ora 10:39

Echipa Romaniei,in cel de al treilea meci al sau la europene,nu numai ca a aratat ca o echipa obosita,surmenata de efortul depus in doua meciuri + o repriza cu cele mai bune,tehnic si fizic,formatii din lume,ci si ca o echipa a carei
jucatori nu au avut parte de o recuperare corecta(cine a raspuns de acest lucru??),de folosirea intregii garnituri de jucatori cooptati in lot(folosirea acelorasi jucatori a fost gresita),tactica de joc nu a fost adecvata,trebuia intarita linia de mijloc.l

Nume:
Comentariu:

EDITORIAL

Absurd - Andrei Ando, 03 decembrie 2008 22:43

Misiunea celor şapte - Andrei Ando, 02 decembrie 2008 22:10

Calcule inutile - Flavius Ghender, 28 noiembrie 2008 23:10

 - Pe strada 1 Decembrie circulaţia pe trotuarul ce duce spre Parcul Copiilor este blocată în totalitate....

ObservaTot

Titlul: Pe strada 1 Decembrie circulaţia pe trotuarul ce duce spre Parcul Copiilor este blocată în totalitate....

Trimite si tu

Editorial