Testăm noua pagină de internet a Observatorului   ***   Ce părere aveţi de noua noastră prezentare?   ***   Pentru sugestii scrieti la ando@observator.info   ***   Testăm noua pagină de internet a Observatorului   ***   Ce părere aveţi de noua noastră prezentare?   ***   Pentru sugestii scrieti la ando@observator.info   ***   Testăm noua pagină de internet a Observatorului   ***   Ce părere aveţi de noua noastră prezentare?   ***   Pentru sugestii scrieti la ando@observator.info   ***   Testăm noua pagină de internet a Observatorului   ***   Ce părere aveţi de noua noastră prezentare?   ***   Pentru sugestii scrieti la ando@observator.info   ***   Testăm noua pagină de internet a Observatorului   ***   Ce părere aveţi de noua noastră prezentare?   ***   Pentru sugestii scrieti la ando@observator.info   ***   Testăm noua pagină de internet a Observatorului   ***   Ce părere aveţi de noua noastră prezentare?   ***   Pentru sugestii scrieti la ando@observator.info   ***   

Vineri, 04.07.2008

Arad, 16 °C

1 EUR = 3.64 Lei

1 USD = 2.29 Lei

Observator.info

Înainte de Paşti, la interviul stradal legat de sfintele sărbători şi imaginea noii catedrale ortodoxe în ochii credincioşilor, un arădean îmi spunea despre faptul că în cartierul Subcetate există o casă ce funcţionează cu statut de biserică, în care se ţin slujbe de câţiva ani, până când se va ridica acolo o biserică adevărată... Cum să nu fii curios să cauţi acea casă în care locuitorii şi-au găsit liniştea sufletească, nemaifiind obligaţi să bată atâta drum până în Aradul Nou?!

  Soare exagerat de strălucitor, mult zgomot, prea multă gălăgie în acest oraş frumos, odinioară atât de liniştit şi civilizat... „De peste un an de zile simţim pe pielea şi nervii noştri nebunia asta care nu se mai termină! – spune un localnic de pe strada Radu de la Afumaţi. Privitor la biserică, omul dă din cap admirativ: „Mulţumim lui Dumnezeu că avem un loc unde să ne rugăm, că tare-i departe să mergi până în Aradul Nou! O familie credincioasă şi-a pus o casă la dispoziţie pentru slujbe, până când aici se va ridica o biserică a cartierului!” M-am îndreptat, deci, spre strada Cezar, acolo, unde, la numărul 29 se află o casă mare, sobră, cu o cruce simplă deasupra uşii. Sun la poartă, dar nu e nimeni acasă. O vecină de vizavi, îmi spune că o familie cumsecade şi-a oferit casa care era de vânzare, pentru biserică. „În ea se ţin slujbe, de vreo câţiva ani, până când vom avea şi noi o biserică în cartier. Din păcate, omul care şi-a împrumutat casa bisericii, a murit anul trecut... A fost o tragedie de nedescris. Soţia sa a fost de acord ca, deşi, a rămas singură cu doi copii, să nu vândă casa, aşa cum a dorit soţul ei şi să o lase bisericii până când se va construi biserica în parcul pe care-l avem aici, în apropiere.”

Oamenii spun că în cartier s-a constituit un comitet bisericesc care umblă după toate aprobările pentru ca terenul să fie întabulat, iar proiectul bisericii să poată lua fiinţă.

  „Ne arde sufletul după o biserică!”

Dorinţa locuitorilor de a avea biserica lor în Subcetate este poate cea mai fierbinte dintre toate. „Vine un moment în viaţă – spune blând un localnic din zonă – când sufletul îl caută pe Dumnezeu. E un fel de bilanţ care vine de la sine, din conştiinţa ta. Regreţi tot ce ai făcut rău, toate vorbele şi faptele necugetate, relele pe care le-ai făcut altora, cu sau fără voia ta şi simţi nevoia unei adânci mărturisiri, cu toată smerenia şi pocăinţa de care eşti în stare, într-un spaţiu sfânt. De aceea, noi simţim, aici, nevoia unei biserici. Tot timpul am simţit că lipseşte ceva în acest cartier şi acel lucru era sfânta biserică. Vrem să fim ocrotiţi, să mergem la slujbe, să ne rugăm, să trăim aşa cum trebuie să facă un bun creştin. Mai întâi El, Domnul, apoi restul! Numai aşa poate fi bine pe pământ...” Omul cu părul alb şi privire senină, ne arată parcul mare, sălbatic, neîngrijit. „Aici, dacă Dumnezeu ne va ajuta, vom avea biserica noastră, a cartierului Subcetate. Poate nu voi mai fi atunci, dar important este ca acest loc să se sfinţească!” Fără să vreau, mă gândesc la tragedia acelui om care şi-a oferit casa bisericii, până la înălţarea uneia adevărate. Poate a făcut cel mai bun lucru din viaţă, după care existenţa sa s-a împlinit. Oamenii sunt bucuroşi că au biserică în casa familiei atât de greu încercate, Anton...Preotul paroh care slujeşte aici, părintele Stoica Radomir spune că „am căutat, în urmă cu câţiva ani, case cu chirie în această zonă, tocmai pentru a ţine slujbe, până când vom avea o biserică adevărată. Aşa am găsit casa familiei Anton, care era de vânzare. Soţii Anton au fost extrem de cumsecade şi ne-au oferit casa lor, fără chirie, până când se va construi noua biserică. Între  timp, anul trecut s-a întâmplat tragedia... Totuşi, am fost lăsaţi să rămânem aici până se va termina biserica, iar asta mai durează... Aici ţinem slujbe în fiecare duminică şi de sărbători, vecerniile, iar hramul este al „Sfinţilor Martiri Brâncoveni”. În   5 decembrie, anul acesta, vom împlini 4 ani de când se ţin slujbe în casa familiei Anton. Este destul de spaţioasă, încap peste o sută de persoane, poate şi mai mult, şi, de fiecare dată este plin de credincioşi.” Icoanele şi obiectele de cult sunt donate de credincioşi. O casă care putea fi vândută, şi, cu atât mai mult, acum, când s-a întâmplat o tragedie în familie – aceasta funcţionează neîntrerupt ca biserică pentru toţi credincioşii din zona Subcetate. Un lucru rar, nu oricine ar fi renunţat la atâţia bani doar ca să-şi împrumute casa, bisericii. Familia Anton a făcut-o, chiar dacă soţul/tatăl s-a mutat la ceruri. Un gest de mare nobleţe sufletească, de bun creştini, şi, aşa cum spuneau localnicii, „Dumnezeu a încercat mult familia, dar faptul că şi-a dat casa bisericii şi este atât de sfinţită - e mare lucru şi această bunătate nu va rămânea nerăsplătită. Domnul toate le vede şi toate le răsplăteşte la timpul potrivit! Dumnezeu să-i miluiască familia şi să-l odihnească pe făcătorul acesta de bine!”. Poate aveţi drum în Subcetate, vă invităm, aşadar, să intraţi şi în casa-biserică a familiei Anton. Vă veţi simţi curaţi şi uşuraţi ca într-un sfânt lăcaş al lui Dumnezeu!