Joi, 04.12.2008

Arad, 7 °C

1 EUR = 3.84 Lei

1 USD = 3.04 Lei

Observator.info

„Scriitorii fericiţi n-au ce povesti”
 În urmă cu aproape un sfert de veac, scriitorul arădean Gheorghe SCHWARTZ a proiectat un ciclu romanesc, extrem de ambiţios, din care, iată, în 2008, a apărut al şaptelea volum, intitulat Culoarul templier. Panoramă a deşertăciunilor,  Cei O Sută râvneşte „să rescrie” istoria prin intermediul unor destine, din care autorului i-au mai rămas alte 29, deşi cronologia a ajuns doar la anul 1313. Este un şir de personaje care au influenţat cursul evenimentelor lumii, fără a atrage atenţia istoricilor (cartea „nu este tratat de istorie”); acestea au fost păstrate în „inconştientul colectiv, sub formă de legende, poveşti, opere de artă, cântece de menestreli ori în trecutul amintirilor. Nu sunt ignorate nici documentele din arhivele tainice şi nici semnificaţia criptică a unor semne sau însemne discrete. Ciclul românesc nu se (mai) poate încheia, sper, cu volumul al optulea, deşi cifra e o obsesie, de la numărul literelor care compun numele autorului, alcătuit din 8 litere, ca, de altfel, titlul tuturor romanelor sale (Martorul, Anabasis, Oul de aur, Mâna Albă, Vara Rece, Axa lumii etc.).
 Volumul al şaptelea, Culoarul templier, prezintă 6 vieţi, aparţinând ordinului călugărilor – soldaţi (cavalerii templieri), de la al 65-lea (Omul fără chip) până la al 71-lea (Fugarul). În mod ciudat, „lanţul celor o sută” nu se întrerupe din pricina acestor călugări, deşi cavalerii aveau jurământ de castitate, care, respectat, ar împiedica împlinirea lor în procreere. Dar, „istoria, mărturiseşte scribul, se învârteşte într-un imens cerc vicios, tânjind spre un capăt pe care nu apucă niciodată să-l atingă”. De altă parte, Gh. Schwartz  - autorul – este personajul care scurtează şi jonglează cu viaţa „zalelor” din şirul Celor O Sută, analizează gesturile, atitudinile, spunându-şi opinia despre fiecare (în ciuda declaraţiilor de sinceritate), dar mai ales „lamentându-se”. Scribul („bietul scrib”) îşi expune propria dramă, destinul celui ambiţionat să „termine opera spre a funcţiona”, deşi „în clepsidră nisipul se scurge parcă tot mai repede”.
 A început seria Celor o sută cu atât de mult timp în urmă, schimbându-se mentalităţi, stiluri, politici şi atitudini literare; în ciuda acestor oscilaţii, autorul reuşeşte să păstreze coerenţa ideatică, atmosferă şi unitate stilistică. Spre deosebire de anterioarele sale volume, scribul este mult mai implicat şi prezent, pagini întregi şi mobiluri de pagini descriu stările sale psihologice. Dar personajul este un intelectual, cu gustul speculaţiei, al analizei de detalii, al corelării şi al sintezei. Are înzestrarea excepţională de a investi imaginaţie într-o structură istorică, de a scormoni în ordinea naturală a evenimentelor şi a plimba personajele într-o geografie amplă. Destinele (adamice, faustice, prometeice) îşi au fericirilor lor, pentru că sunt reînviate prin povestire, intră într-„un şir”, epic mereu mai organizat, dar mereu tulburat de un scrib arogant,ce nu pridideşte să provoace fiecare cititor şi să-l atragă în mirajul evenimentelor. Când, în fine, Marele Roman (adică ciclul împlinit) va relata despre viaţa ultimului, „sutistul”, volumul va fi o importantă împlinire a literaturii române, având excepţionalităţi şi virtuţi de valoare universală. Gheorghe Schwartz aparţine elitei literaturii române, fiind marea împlinire a acesteia prin dimensiunea universalităţii sale, prin stil şi problematică.

Casetă:
Citat din roman, de cuprins in pagina alături de recenzie
„Omul faustic îşi numără timpul invers; nu cât a trăit, ci cât mai are de trăit. Doamne, bietul scrib ştie prea bine aceasta, şi el numără mereu nu câţi dintre Cei O Sută a reuşit să întâlnească până acum, ci pe câţi mai trebuie să-i caute! A avut de scotocit o sută de destine, încă optzeci, încă cincizeci, i-au mai rămas treizeci acum. Şi tot socoteşte bietul scrib, de parcă şi-ar număra orătăniile din curte: nu cele ce i-au umplut ograda, ci cele pe care le mai are de crescut. Iar când va ajunge la capăt – de va hotărî bunul Dumnezeu că e bine ca bietul scrib să ajungă la Al O Sutălea -, totul va fi terminat. Şi viaţa scribului aşişderea…”