Firma timişoreană care a preluat Fabrica de Zahăr de la arădenii care o cumpăraseră de la primărie, vrea să o dea mai departe unei societăţi din Bucureşti. Numai că se împiedică de atelierul arădeanului Remus Vasiu, amplasat chiar pe perimetrul suprafeţei tranzacţionate. Vasiu iniţial a refuzat să negocieze demolarea atelierului, apoi a acceptat, dar nu au mai vrut timişorenii, care l-au dat în judecată şi îi cer şi o taxă de depozitare, ajunsă deja la peste 12 milioane de lei vechi. Apoi s-au răzgândit din nou şi nu îi mai cer taxa de depozitare, ci numai să îşi demoleze construcţia. O întreagă tevatură, care se tărăgănează de câţiva ani... Firma timişoreană care a cumpărat terenul de sub Fabrica de Zahăr de la societatea arădeană căreia primăria i-o vânduse la un preţ derizoriu, vrea să dea mai departe terenul unei societăţi din Bucureşti. S-a încheiat deja un precontract de vânzare-cumpărare, tranzacţia este însă îngreunată de faptul că pe terenul de aproape cinci hectare şi jumătate este amplasată o construcţie a arădeanului Remus Vasiu, pe o suprafaţă de 347 de metri pătraţi.Iniţial, timişorenii au încercat să negocieze cu Remus Vasiu demolarea construcţiei (un garaj metalic căptuşit cu ziduri de cărămidă, cu fundaţie de beton, conform raportului tehnic, folosit ca atelier). Preţul cerut de arădean a fost de 80 000 de euro, ajungându-se, prin negociere, la 35 000 de euro. Însă după ce Vasiu a refuzat la ultima rundă de negocieri să semneze actele, în condiţiile în care nu era asistat de avocatul său, timişorenii s-au răzgândit. Şi nu mai vor să îi dea niciun leu! Ci, din contră, să îi ia! L-au acţionat în judecată pe Vasiu şi cer instanţei nu numai să dispună demolarea atelierului pe cheltuiala arădeanului, dar şi obligarea lui Vasiu la plata unei taxe de depozitare a construcţiei, pe terenul Fabricii de Zahăr, în cuantum de 50 RON pe zi, de la data de 21 martie 2008. Adică, până acum, vreo 12 000 RON, adică 120 de milioane de lei vechi. Ulterior, la dezbaterea din 18 noiembrie, avocatul timişorenilor renunţă la această taxă de depozitare.„Eu aş fi fost dispus să negociez cu timişorenii, dar să nu mă tragă pe sfoară. Ei au vrut să îmi dea să semnez o hârtie prin care renunţ la construcţie, iar plata să mi-o facă nu pe loc, aşa cum cred că ar fi fost firesc, ci peste trei zile. Am vrut întâi să discut cu avocatul meu, să mă asigur că nu voi fi tras pe sfoară, iar asta i-a determinat să se răzgândească. Cred că am putea discuta pe cale amiabilă, să oprim procesele” – a subliniat Vasiu, pentru ziarul Observator. El susţine, în continuare, că nu s-ar judeca de câţiva ani pentru terenul respectiv dacă primăria i-ar fi concesionat ori vândut şi lui terenul de sub atelier, aşa cum a procedat şi cu prietenii primarului, cărora le-a vândut fără nicio problemă nu 347 de metri, ci aproape cinci hectare şi jumătate. „Cred că de la bun început am fost un fel de spin în coastele lor. Probabil s-au gândit că se vor descotorosi uşor de mine, că mă intimidează. Dar eu ştiu că în ţara asta sunt legi, şi tribunalele mi-au dat mie dreptate. Timişorenii sunt în situaţia în care au dobândit dreptul de proprietate de la un neproprietar, care nu putea transmite mai multe drepturi decât are”, susţine Remus Vasiu.Societatea Porto Petrol din Timişoara este tranşantă în acţiunea sa. Susţine că Vasiu nu a cumpărat o construcţie în perimetrul fostei Fabrici de Zahăr, ci doar bunuri mobile pe care era obligat să le ridice în termen de 30 de zile de la cumpărare. „Sentinţa din 2006 a Judecătoriei Arad a respins acţiunea pârâtului (Remus Vasiu, n. red.) având ca scop constatarea dreptului său de proprietate asupra construcţiei, iar motivarea respingerii a fost tocmai caracterul de bun mobil al bunurilor dobândite de pârât. Pârâtul nu se poate revendica drept un „constructor de bună credinţă”, deoarece obiectul dreptului său nu este un bun imobil ridicat pe terenul altuia, ci doar bunuri mobile pe care era obligat să le ridice de pe teren, obligaţie asumată prin contractul de schimb. Pârâtul nu este înscris în cartea funciară cu niciun drept real, iar construcţia a cărei demolare o cerem nu este întabulată tocmai pentru că nu îndeplinea şi nu îndeplineşte condiţiile de întabulare: nu este un bun imobil, ci unul mobil” – susţine avocatul firmei timişorene, Constantin Gheorghe Popa.Ceea ce trebuie remarcat este că Tribunalul Arad şi Curtea de Apel Timişoara au anulat decizia Judecătoriei, din anul 2006, de care aminteşte societatea Porto Petrol, considerând că Vasiu are „un interes legitim privat”. Marţi, Remus Vasiu a cerut Judecătoriei Arad suspendarea procesului civil până la data pronunţării instanţei în procesul penal generat de „Cazul Fabrica de Zahăr”. De asemenea, a solicitat o expertiză tehnică suplimentară, pentru a dovedi că atelierul pe care îl deţine nu este un bun mobil, aşa cum susţin timişorenii, ci unul imobil.În timp ce procesul civil dintre cumpărătorul la care a ajuns terenul şi Remus Vasiu continuă, Curtea de Apel din Timişoara dezbate recursul referitor la suspendarea procesului de corupţie al primarului Gheorghe Falcă, proces generat tocmai de vânzarea terenului de la Fabrica de Zahăr. Cum am mai scris, avocatul primarului a cerut retrimiterea dosarului, pentru a doua oară, la Curtea Constituţională, atacând de această dată chiar principiile pe baza cărora funcţionează Departamentul Naţional Anticorupţie. Judecătoarea Laura Lazăr, de la Tribunalul Arad, a admis două din excepţiile de neconstituţionalitate ridicate de avocatul Gheorghiţă Mateuţ, iar procurorii au contestat această decizie la Curtea de Apel.