Un arădean şef la ANAF!*Melinte, dorit la Monaco   ***   Au furat găini cu BMW-ul!*Pistele de biciclisti, un vis   ***   Un arădean şef la ANAF!*Melinte, dorit la Monaco   ***   Au furat găini cu BMW-ul!*Pistele de biciclisti, un vis   ***   Un arădean şef la ANAF!*Melinte, dorit la Monaco   ***   Au furat găini cu BMW-ul!*Pistele de biciclisti, un vis   ***   Un arădean şef la ANAF!*Melinte, dorit la Monaco   ***   Au furat găini cu BMW-ul!*Pistele de biciclisti, un vis   ***   Un arădean şef la ANAF!*Melinte, dorit la Monaco   ***   Au furat găini cu BMW-ul!*Pistele de biciclisti, un vis   ***   Un arădean şef la ANAF!*Melinte, dorit la Monaco   ***   Au furat găini cu BMW-ul!*Pistele de biciclisti, un vis   ***   

Vineri, 09.01.2009

Arad, -3 °C

1 EUR = 4.21 Lei

1 USD = 3.07 Lei

Observator.info

Niciunul dintre partidele politice arădene nu exultă în urma votului exprimat de electorat, duminică. Poate doar UDMR, care se vede din nou, poate nesperat, partid parlamentar. Cele patru partide politice au, în acelaşi timp, motive de bucurie şi regrete. Pe de altă parte, PRM îşi continuă disoluţia iar PNGCD demonstrează că nu s-a impus ca partid politic. Alegerile generale încheie un şir de scrutine, la urma căruia partidele politice arădene pot trage concluzii importante. 

 

PD-L: continuă succesul, se plafonează creşterea

Pentru PD-L, o veste bună şi una proastă. Vestea bună este că domină în continuare clar scena politică locală, unde a surclasat toţi ceilalţi competitori. Vestea proastă este că trendul ascendent (mai ales în municipiu) nu mai e atât de alert. Sunt convins că bucuria este moderată în sediul din Palatul Cenad. Rezultatele obţinute, judecând în mandate, sunt foarte bune – cu aproximativ 49% din voturi s-au luat 70% din locurile disponibile în Parlament. Votul înregistrat este sub media votului politic la nivelul municipiului, dar peste cea pentru Consiliul Judeţean, de la alegerile locale. Cel puţin unul dintre mandate a fost obţinut mai degrabă prin organizare (la care au contribuit din plin primarii numeroşi ai partidului de la nivelul judeţului) decât prin mesaj politic. Obţinerea a două mandate a depins de câteva voturi, obţinându-se cu şansă un rezultat care nu se apropie de cele mai optimiste aşteptări de la sediul PD-L.Campania electorală a confirmat importanţa pe care o au în partid Gheorghe Falcă (pe a cărui imagine au intrat în Parlament toţi candidaţii din municipiu, unii dintre ei iluştri necunoscuţi) şi Nicolea Ioţcu (şeful de campanie care a demonstrat că e un bun organizator). Pe de altă parte, Gheorghe Seculici rămâne acelaşi factor de echilibru în filială. PD-L a fost singura structură care a acţionat ca partid în alegeri, cu o campanie electorală unitară, şi asta i-a adus un plus. Mai mult decât atât, întreaga administraţie publică, cu simboluri şi resurse, s-a subsumat partidului, într-o manieră absolut discutabilă, dar liderii buni de gură ai partidului au tăiat repede macaroana tuturor celor care au contestat aceste practici dubioase.În fine, la fel ca şi la locale, PD-L a demonstrat că şi-a subsumat mijloace de comunicare în masă, ziare şi televiziuni centrale şi locale, pe care le ajută să trăiască şi care le fac interesele în spaţiul public.Ca efecte pe termen mediu şi lung, se reconfirmă puterea şi influenţa lui Nicolae Ioţcu, devenit o piesă la fel de importantă ca şi Gheorghe Seculici şi Gheorghe Falcă. 

 

PSD – în creştere, însă tot mic...

Pentru PSD, experimentul Marius Lazăr este o reuşită. Contestat de adversarii politici pentru că nu e din Arad, dar şi de unii colegi de partid, Marius Lazăr a construit o structură funcţională. Obiectivul pe care şi l-a propus, la venirea la Arad, de 20% din votul politic, a fost o reuşită, pe un trend net ascendent faţă de alegerile locale. Cu puţin noroc, PSD putea să obţină 3 parlamentari, dar şi aşa, cu un senator şi un deputat sunt departe de cele mai sumbre pronosticuri. Rezultatul în creştere notabilă faţă de locale constituie o bază pe care se poate construi în viitor. Strict personal, pentru Marius Lazăr alegerile sunt, cu siguranţă, un eşec dureros. Au lipsit două-trei voturi pentru ca Marius Gondor să nu intre direct în Parlament şi, implicit, să se califice la redistribuire. Oricum, strict procentual a luat cel mai bun scor dintre reprezentanţii PSD. Punctele pozitive se opresc aici, la creşterea semnificativă. Liderii locali trebuie să o confirme şi să o ducă mai departe. Şi, în orice caz, să demonstreze că procentele s-au adăugat pe munca lor, nu pe mărirea pensiilor şi a salariilor dascălilor, obţinute de Geoană şi ai săi la Bucureşti. În acest moment, PSD-ul local, aşa „dospit” cum pare, e totuşi un partid nesemnificativ, în plan local, faţă de PD-L. Partidul trebuie să găsească şi alţi vectori de imagine, care să lupte cu puterea politică. S-au făcut şi greşeli: partidul nu a format o echipă, au fost promovaţi unii oameni fără şanse să facă un rezultat bun. În perioada pre-electorală, Marius Lazăr a fost singur. În alegeri, Dan Ungureanu şi Ciprian Luca au arătat că pot mişca lucrurile. Avram Crăciun e un om pe gustul pesediştilor tradiţionali. Nu este însă suficient pentru ca PSD să fie o alternativă locală la PD-L 

 

PNL – se caută un lider

Pentru PNL, experimentul Norica Nicolai a fost un eşec. Un lider de formă, care nu s-a implicat deloc, dar care „a reuşit” să submineze autoritatea şi prestanţa unor liberali locali. În consecinţă, partidul a mers (nu mult) în jos faţă de votul politic dat la locale. Fără lider, campania s-a spart în bucăţele (pe colegii), fără vigoare şi fără imaginaţie.Dacă liberalii ştiu să citească rezultatul alegerilor, atunci de aici trebuie să înceapă reconstrucţia. În Parlament a ajuns Mihai Calimente, şi ăsta e un act de dreptate. Chiar dacă în colegiul său a ieşit pe locul trei, după Iosif Matula şi Lia Ardelean, el a fost cel mai bătăios liberal. A fost singurul care s-a luat de piept cu majoritatea portocalie de la nivelul judeţului. În mod normal, Calimente ar trebui să primească şefia filialei locale, pentru că variantele „prudente” s-au dovedit ineficiente. Poate că în această campanie PNL a câştigat un politician, pe Silviu Szenteşi, care a demonstrat combativitate şi ambiţie. A reieşit spiritul de organizator al lui Neluţu Cristina, care s-a ridicat cel mai mult peste media partidului. Dacă ar fi şi o prezenţă politică relevantă ca discurs, ar fi un câştig pentru liberali. La capitolul dezamăgiri, Cristian Stragea şi Tiberiu Dekany, care au stagnat sau chiar au scăzut faţă de locale, fără să valorifice plusul de notorietate conferit de funcţiile de prefect, respectiv viceprimar, pe care le-au deţinut. 

 

UDMR – salvat de redistribuire

Maghiarii păreau net dezavantajaţi de noul sistem electoral. Totuşi, voturile din Arad şi din judeţele vecine au salvat finalul, cu... al 11-lea parlamentar. Este interesant dacă pierderea mandatului de parlamentar de către Andrei Kiraly va duce la pierderea mandatului de preşedinte. Provocarea noului sistem electoral nu a fost singura provocare pentru UDMR. În condiţiile absenteismului masiv, electoratul maghiar nu a făcut notă discordantă. Dacă ar fi făcut-o, probabil procentajul maghiarilor ar fi fost mai important. 

 

PC – în faţa unei provocări serioase

Lia Ardelean a pierdut mandatul de deputat, după o evoluţie frumoasă ca parlamentar şi după o campanie bună. A ieşit pe doi în colegiul considerat fieful lui Calimente, în colegiul în care UDMR are un scor bun şi „rupe din voturi”, a fost peste media PSD-PC, dar degeaba. Fără să fie un mare actor, PC a fost un partid cu prezenţă semnificativă. Viitorul său depinde în bună măsură de implicarea, pe viitor, a Liei Ardelean în organizarea sa.  

 

PRM şi PNGCD – pe cale de dispariţie

PRM a câştigat la Arad alegerile parlamentare în anul 2 000. De atunci, un picaj continuu. Partidul este într-o evidentă disoluţie, fără oameni, fără resurse, fără coerenţă şi sprijin de la nivel central. Fostul deputat Nicoară Creţ nu a mai putut salva nimic dintr-o corabie care se scufundă, un partid condamnat de evoluţia firească a României.PNGCD nu a confirmat, ca partid. Speranţele iniţiale constituirii sale au fost deşarte, n-a fost mai mult de un foc de paie. Microbiştii, suporteri ai Stelei, au arătat că sunt, totuşi, în primul rând cetăţeni. Nici măcar Helmuth Duckadam nu a putut face mai mult şi, în viitor, rezultatele vor fi tot mai modeste.