Arădenii…

Sport (archivă)

Sebastian Şiclovan sebastian@observator.info, 03 iulie 2008 04:03

Cine nu-şi explică adversitatea faţă de UTA a oamenilor de fotbal arădeni, a unor investitori, a unor grupări etc are parte, zilele acestea, de un nou exemplu, oferit de Clubul privat Atletico şi generat, ca mai de fiecare dată, de un orgoliu mărunt. În urmă cu două luni, Ionuţ Chirilă chiar făcea cotă grupării Atletico, anunţând că este interesat de câţiva dintre juniorii de acolo. Mai mult, managerul UTA-ei s-a urcat în maşină împreună cu omologul de la Atletico şi a urmărit, la Budapesta, prestaţia grupei 1991 în cadrul unui turneu internaţional. S-a şi stabilit o primă listă cu jucători care urmau să fie testaţi, dar cu două zile înainte de revenirea din vacanţă a Bătrânei Doamne, colaborarea s-a încheiat. De ce? Cum spuneam, dintr-un orgoliu de doi bani, pentru că cei de Altetico consideră că jucătorii lor nu trebuie să se coboare să susţină probe.

Managerul de la Atletico, Meszar, un băiat bun şi priceput, cu idei interesante, a anunţat public, în urmă cu două luni, că orice jucător al Clubului Atletico are liber spre UTA şi nu oricum, ci gratis, urmând ca o eventuală plată să se facă numai după ce unul sau altul confirmă în tricoul Bătrânei Doamne. Ideea a fost bună, a prins la suporteri, şi a şi aruncat pisica moartă în curtea conducerii de la UTA, care până acum, vezi Doamne, nu s-ar fi interesat de tinerii talentaţi din Arad, preferând să investească aiurea în expiraţi aduşi din ţară sau străinătate. Asta s-a şi întâmplat, de altfel, dar nu neapărat pentru că UTA nu s-ar fi uitat în ogrăzile cluburilor arădene, ci pentru că mereu, în ultimii zece ani, s-a confruntat cu ostilitate din partea altor arădeni, indiferent că în timp a fost vorba despre conducători de la Telecom, Ineu, ACU, Nădlac, Gloria, Curtici sau mai ştiu eu de unde. Din experienţa anilor trecuţi am constatat că de fiecare dată când UTA s-a apropiat de fotbalistul altui club arădean, pretenţiile financiare au urcat la cer, ori discuţiile s-au blocat subit.

Brusc, după ce Chirilă şi Meszar au convenit asupra unui prim lot de la Atletico care să susţină probe la UTA, gruparea privată îşi schimbă optica şi anunţă că niciun junior de acolo nu mai merge în calea Aurel Vlaicu decât pe bani şi fără probe de joc. Că Atletico nu oferă jucători pentru teste, că dacă există oferte concrete de transfer, se discută, blabla. Meszar, ca angajat al Clubului Atletico, a căzut de fraier. El chiar dorea să propulseze prin UTA măcar doi-trei fotbalişti şi nu se află în spatele refuzului de-a trimite jucătorii spre calea „Aurel Vlaicu”. Meszar n-a făcut decât să execute sarcina trasată de patronul său. E păcat că un fost căpitan al UTA-ei se lasă purtat de orgoliu, dar la urma-urmei, Atletico îi aparţine, dispune cum doreşte de afacerea sa şi de produsele ei şi nu ştiu de ce era nevoie de tot acest teatru ieftin, ca un pansament inutil pe un orgoliu de neînţeles. Nu mă poate convinge nimeni că Sportul Studenţesc sau Jiul Petroşani, cluburi la care Atletico încearcă să-şi plaseze juniorii acum, reprezintă o rampă de lansare mai bună decât UTA, aşa că e limpede de ce întreaga poveste e ţesută dintr-un orgoliu prostesc. Ba mai mult, unii dintre acei câţiva juniori talentaţi de la Atletico au deja impresii. Alţii au mers şi mai departe şi, datorită vârstei critice, au început să prindă gustul cluburilor, teraselor, a ieşirilor din decor, iar înfrângerea recentă suferită în faţa colegilor de la UTA, la Cupa Cotta, poate e un semn. Ideea că în Arad, cu un antrenor bun, rău - nu ştim încă - dar cu rezultate remarcabile în formare şi promovare de tineri, sub brandul UTA, juniorii talentaţi de la Atletico aveau un plus de şansă într-un moment important al carierei lor, dar şi în unul în care Bătrâna Doamnă nu lucrează sub o presiune maximă, deci era loc şi pentru experimente.

* * *

N-am fost de acord nicio secundă cu Nicolae Bara când spunea că arădenii sunt aşa şi pe dincolo, că ei şi-au abandonat clubul fanion, că nu sunt interesaţi de simbolul judeţului, că sunt plini de răutate la adresa Clubului UTA etc. N-am fost şi nu sunt poate din mândria unui arădean get-beget, dar uneori chiar are dreptate. Păi ce să cred din moment ce primarul Falcă se laudă peste tot că a oferit Clubului UTA terenul sintetic Şega? De fapt, l-a oferit tuturor, aşa că nu e cazul să treacă această realizare în contul UTA-ei. Bun, terenul e construit din bani publici, deci, în anumite condiţii, teoretic, oricine poate beneficia de el. Dar e aboslut penibil ca ACU Arad, echipa Universităţii Goldiş, care are, din partea Primăriei, stadioanele Gloria şi Motorul în administrare şi care îşi bate joc de ele la propriu, să se antreneze pe sinteticul „oferit” de Primărie, cică, UTA-ei, iar Gloria, de exemplu, cel mai vechi club din Arad, să nu beneficieze de o arenă.

Comentarii (3)

AltAnonim

la 03 iulie 2008 ora 16:03

.............noutati, ceva????????????????

Meteoric

la 03 iulie 2008 ora 13:53

A fost romvestul. A produs ceva , a avut o strategie de promovare originala si dupa un timp a disparut. La fel va fi si cu atletico. Cine nu intalege ca UTA este un nume , prin care iti poti promova "produsele", are toate sansele sa se intoarca de unde a venit. Adica de nicaieri. (Nu intimplator am scris cu litera mica numele celor doua cluburi. Sint mici.)